Matei (COMA): „Mi-a placut cel din 2016, Ovidiu Anton, si imi pare rau pentru soarta succesului sau”

 

După cum v-am obişnuit, vă aducem în atenție doar oamenii plini de pasiune şi de dorință de a realiza lucruri frumoase. Astăzi, am convins una dintre cele mai longevive trupe din România ce activează încă din 1999, COMA,  să stea de vorbă cu noi şi să ne ofere câteva răspunsuri în legătură cu Eurovisionul şi parcursul lor în industria muzicală.

 Bună, băieţi. Ne bucurăm că avem ocazia să stăm de vorbă cu voi. Ce faceţi ?

MATEI: Mulţumesc pentru ocazie. Ne intrăm încet încet în ceea ce se cheamă starea de sărbători…şi tot ce implică acestea.

DAN: Începem să ne bucurăm de o mică vacanţă, asta după un an plin de detoate, super albumul ORIZONT, super videoclipuri (4 anul ăsta) , un remake după „Carla’s Dreams – Sub pielea mea” .. deci merităm o vacanţă

Formaţi una dintre longevivele trupe rock din România. Cum de trupa COMA a rezistat din 1999 până în anul curent ?

HEFE : A rezistat pentru că nu am avut niciodată obiective exacte la modul: „dacă în 3 ani nu vindem 10000 de discuri, înseamnă că nu merge” sau „dacă nu câştigăm x milioane de lire sterline în 4 ani, înseamnă că nu mai continuăm”.Pur şi simplu a fost pasiune, combinată cu o ambiţie ieşită din comun să facem Coma să meargă, combinată cu noroc, combinat cu caldura fanilor care au fost lângă formaţie. Totul amestecat cu mulţi nervi şi stres pe care noi l-am adăugat aproape constant.Aş spune că este un hobby de succes, cu momente în care mă gândeam că nu există ieşire şi că asta a fost, aşteptând ca unul dintre noi să zică: „Gata”..Dar ca şi în filmele de dragoste cu buget mare, am ajuns în 2016 şi Coma înseamnă jumătate din viaţa noastră.Sincer să fiu ,personal ,nu prea îmi mai aduc aminte cum era viaţa mea înainte de Coma.

MATEI: Eu sunt mai nou în trupă, dar din ce am văzut…cred că a rezistat atâta luptându-se cu ea însăşi, iar avantajul e că în acea situaţie, mereu pierzi, dar şi învingi. Deci ,din victoriile luptelor cu sinea…şi celălalt motiv mai puţin teluric, datorită oamenilor receptivi care şi-au apropriat trupa şi care sunt tot timpul prezenţi la concerte.

DAN: Cred că dragostea pentru muzică şi caracterul fiecărui membru component.

Recent aţi reintrat în atenţia românilor făcând un cover la piesa “Eroina” a băieţilor de la Carla’s Dreams, şi trebuie să vă spunem că v-a ieşit extrem de bine. Nu aveţi de gând să mai faceţi coveruri şi de la alte piese mainstream ? Măcar le auzim şi noi într-o altă manieră, originală.

HEFE: Ai zis: „aţi reintrat în atenţia românilor „, ceea ce înseamnă că la un moment dat, am fost în atenţia românilor, după care am ieşit.Nu mi dau seama exact care a fost perioada aceea, dar mă bucur să aud că suntem din nou în luminile scenei:) Personal, aş vrea să rămânem în atenţia oamenilor cu acest nou album „Orizont” la care lucrăm de ani de zile.

Este cel mai important că am reuşit să-l scoatem pe piaţă, ne ajută să mergem mai departe, îl văd ca pe o gură de oxigen şi este bine că avem şi noi pe ce dă autografe. Piesa trupei Carla’s Dreams face parte dintr un proiect la care am fost invitaţi să participăm şi ne bucurăm că a ieşit atât de bine .Dar nu cred că vom continua în direcţia asta cu cover-urile mainstream, având în vedere intetesul nostru scăzut faţă de segmentul muzical respectiv…dar never say never.

MATEI: Personal, sunt adept al cover-urilor. Cu ocazia acestui cover, s-a văzut clar amprenta Coma, care poate fi aplicată oricărei alte piese, dar trebuie şi aleasă cu atenţie, pentru că amprenta să nu fie doar de dragul de a fi prezentă. Repet, eu unul sunt deschis altor asemeni provocări.

Că tot veni vorba de mainstream, COMA este o trupă underground, exact opusul mainstreamului. De ce nu aţi intrat în mainstreamul muzical românesc ?

MATEI: „Mainstream” e un cuvânt care îi poate speria pe unii, care îi poate chiar lansa într-o luptă împotriva lui, într-un „lasă că îţi arăt că pot şi fără tine”. Ca un copil care se lăsă de facultatea la care l-au obligat părinţii să meargă, asigurându-i că îşi va găsi el o cale şi fără îndrumarea lor forţată. Diferenţa este însă că în underground, lumea este mai atentă…aşa că dacă le place o manifestare artistică underground, vor fi mult mai dedicaţi acelui artist. Şi din multe puncte de vedere, este mai bine să fii cel mai valoros din underground, decât cel mai puţin valoros din mainstream (care chipurile ar fi următorul pas).

Doar că „mainstream” – aşa cum sugerează şi termenul ‘stream’, – este ca un fluviu trecător…unde azi eşti în vârf, iar mâine eşti la coş, dacă nu mai eşti o unealtă cu care casele de discuri şi marii lumii muzicale nu-şi mai pot hrăni copiii de pe urma eforturilor tale, pentru că muzica mainstream e ascultată mai superficial, mai de oameni pentru care poate arta nu e punctul focal de zi cu zi, ci este doar ceva de fundal…adică ce se aude la radio. Lumea se mai satură şi vrea ceva nou. În underground…eşti pe mâini mai bune, şi ai parte de susţinere directă de la oamenii în ai căror ochi te uiţi direct, la concerte, şi când aceştia îţi dau tot felul de materiale de semnat.

 

Spuneţi-ne reţeta voastră : de ce a fost nevoie pentru a ajunge una dintre cele mai iubite trupe din România ?

HEFE: Haine frumoase.

MATEI: De raţiune, de încălcare de orgolii, şi de credinţa puternică şi pură în această trupă. De o dorinţă de a nu le lăsa bătuţi, şi a privi mult înainte. Iar artistic, reţeta de bază este una bună pentru că avem doi poli, şi depinde în fiecare piesă către care din ei tinde echilibrul. De aceea e reteta concretă, dar cu mult loc de noutăţi şi de distribuire a echilibrului în mai multe modalităţi.

DAN: Dacă este aşa, înseamnă că am început să primim înapoi ce am dat în toţi aceşti ani… şi în afară de asta… răbdare… am avut foarte multă răbdare.

Cum vedeţi industria muzicală de la noi ?

HEFE : Pentru genul de muzică pe care-l cântăm noi ,nu prea există această industrie muzicală.Totul se bazează pe pasiune şi prietenie, fără motivaţii financiare care să ne permită case şi elicoptere .Pentru cei care cântă un alt gen de muzică, aceasta industrie muzicală cred că înfloreşte şi le urăm să aibă succes atât în ţară, cât şi peste hotare.

MATEI: Oul şi găina. Posturile TV/radio difuzează ani în şir ce văd ei că oamenii consumă cu plăcere…iar oamenii decid când se satură şi vor altceva, iar posturile TV/radio fac pe dracu’-n patru să vină cu ceva nou să mulţumească publicul…dar le dă de ales dintre A şi A1…adică nu se abat prea mult de la o reţetă super sigură de succes. De la B deja e underground, dar nu mai e zona de confort pentru mulţi. Să meargă singuri să afle…pentru unii e ca şi cum mergi într-o pădure fără busolă şi ţi-ai mai uitat şi sticla de apă acasă.

Probabil că după comunism, orice manifestare artistică atrăgea mulţi oameni, din lipsă de alte manifestări, lumea putea să meargă la tot ce i se punea în faţă…apoi de pe la începutul anilor 2000, am observat că brusc a venit o avalanşă de concerte şi evenimente, şi românul brusc a devenit foarte răsfăţat, cu mai multe evenimente în aceeaşi zi uneori, încât a fost depăşit şi şi-a impus o nouă gândire „mi-e lene să ies azi, până parchez, mai dau 20 RON pe bere, mă afum, mă întorc târziu…lasă că mai vin ăştia”. Şi se lasă pradă doar evenimentelor mari unde e „cool” să vii…se duc doar la cele mari de care aud de la radio şi de pe canalele media de care sunt înconjuraţi…să aleagă ele pentru ei. Şi industria se bazează pe asta. Deci poate fi vorba de un monopol. Dar aşa e în toată lumea. Fără acest monopol nu am avea underground-ul de care vorbeam mai sus.

Să trecem la un subiect interesant : Eurovision. Aţi avut vreodată de gând să participaţi?

HEFE : Eu nu am avut acest gând.

MATEI: Eu am participat în 2005 la Eurovision Junior ca interpret şi compozitor, cu melodia „Reacţie în Lanţ”, adaptată după o piesă de-a mea, „Chain Reaction”. Pe scenă alături de mine au figurat un băiat Filip la chitară pe care îl cunoşteam de la palatul copiilor, şi „Bubu” Cernea la tobe.

DAN: Percepţia mea despre Eurovision este că muzica de acolo este făcută ca să fie jurizată de oameni de tot felul. Cred că muzica noastră nu este pentru toată lumea. De aici şi lipsa acestui gând printre noi.

Este posibil ca în viitor să vă vedem în Selecţia Naţională ? Ar fi ceva să vă vedem şi reprezentând ţara, de ce nu ?

HEFE : Coma, să reprezinte România la Eurovision ,ar înseamnă că membrii juriului să fie părinţii noştri 🙂

MATEI: Cred că ar fi interesant … Dar anumite comentarii neavizate (dar multe) ce am văzut că răsar după fiecare an de Eurovision, poate nu ar fi cele mai constructive pentru traiectoria normală şi naturală a trupei. Dar de interesant, ar fi.

DAN: Sincer, nu.

Numiţi un câştigător Eurovision care v-a plăcut și de ce.

HEFE: ABBA – ,,Waterloo” din 1974 pentru că de fiecare dată când aud piesa asta mă gândesc ce frumoasă este viaţa şi că cei 4 de la ABBA se potriveau şi se completau de minune, păcat că s-au despărţit.

MATEI: Cu cât înainte? Din România? Mi-a plăcut cel din 2016, Ovidiu Anton, şi îmi pare rău pentru soarta succesului său…mi-au plăcut şi Biondo la un moment dat, cei din Suedia…şi alte cântece pop reuşite, pentru ce au fost ele menite (să prindă la mase).

Ce planuri de viitor are trupa COMA ? De la ce să ne aşteptăm ?

HEFE: Sincer este o întrebare pe care ne o punem şi noi de multe ori.”Ce urmează? ” Coma este ca şi o corabie dusă de valuri ciudate dar ceea ce pot spune cu siguranţă este că mereu ajungem, cum-necum, în cel mai frumos port.

MATEI: De la cât mai multe. Avem oameni foarte creativi şi „hip” în trupă asta, care ţin degetul pe pulsul muzicii de afară şi se orientează mereu bine înspre ce ar putea să ne expună în faţa mai multora să ne tot întregim familia mare. Suntem foarte setoşi să facem cât mai multe, pentru că ştim că nimic nu durează la nesfârşit şi nu primim nimic gratuit. Dar când avem oameni care abia aşteaptă ceva de la noi…noi de 10 ori mai mult abia aşteptăm să le oferim. Chiar suntem foarte motivaţi şi ne simţim tineri, ca trupă, cu multe – sau măcar, mai puţine şi de calitate – de oferit de acum înainte.

Ce mesaj le transmiteţi cititorilor noştri ? 

HEFE : În noaptea de revelion , ca să le meargă bine anul să asculte de 3 ori albumul „orizont” pe vinil.

MATEI: Mulţumim pentru timpul acordat citirii acestui interviu. Dacă nu ne-aţi văzut live până acum, haideţi la următoarele concerte să vă îmbunătăţim serile. Dacă ne ştiţi şi ne-aţi mai văzut…haideţi pentru acelaşi motiv.

DAN: Listen to rock’n’roll! 😀

 

Georgiana Eftodi a contribuit la acest articol

 


 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s