BOGDAN HONCIUC: „IN MIJOCUL CUVANTULUI EUROVISION SE AFLA CUVANTUL VIS”

Ne îndreptăm atenția spre Bogdan Honciuc, blogger la cel mai mare site independent dedicat Eurovisionului, administrator al GRUPULUI EUROVISION ROMANIA (cel mai mare grup al fanilor Eurovision din România; la momentul redactării articolului, grupul numără peste 6.200 membri) și un fan înfocat el fenomenului. Fost jurat în cadrul Selecției Naționale Eurovision 2015, Bogdan Honciuc a acceptat să ne răspundă unor întrebări:

Matei Pieca: Ce înseamnă Eurovisionul pentru tine?

Eurovisionul înseamnă ocazia de a asculta și altceva decât ce se ascultă la radio, de a descoperi artiști din țări variate cum ar fi Estonia, Azerbaidjan sau Islanda. De aceea, prefer ca artiștii să nu revină la Eurovision, fiindcă abia aștept să descopăr ceva nou în fiecare an, nu să repet aceeași experiență. Cu mici excepții, care confirmă regula: artiștii care revin cu ceva cu totul nou, cum a făcut Lena în 2011.

MP: De când ai început să urmărești concursul? Care este momentul tău „all time favourite”?

Am început să-l urmăresc din 1991, când m-am îndrăgostit de Amina din Franța.

https://www.youtube.com/watch?v=wa8v5V12lbs 

Atunci ea a pierdut, deși a avut același punctaj, înfruntarea cu Carola din Suedia. M-a cucerit acest concurs, ideea de a vota pe oricine în afară de propria țară (deși la acea dată România încă nu participa) și, cum spuneam, șansa de a descoperi artiști precum Amina, pe care o ascult cu plăcere și astăzi. Momentul meu preferat din toate timpurile este de dată recentă. Eram spectator în public la Eurovision în 2014, când a câștigat Conchita Wurst.

https://www.youtube.com/watch?v=wJSvJqIYSlE

A fost un moment unic și irepetabil, neașteptat și care a indicat o întoarcere a Europei spre toleranță, tot continentul îmbrățișând un interpret gay cu totul neconvențional și care la prima vedere trecea drept o glumă proastă, dar care a știut să cucerească publicul cu o piesă serioasă, cu o personalitate pozitivă și cu o interpretare fără cusur. Eu însumi fiind gay, țin minte că a doua zi dimineața m-am trezit fericit că trăiesc astfel de vremuri.

MP: Mulți vorbesc despre vreo rețetă, tu ești de acord cu acest principiu?

Nu, nu sunt de acord că există o rețetă. Luând de pildă tot anul 2014, după Conchita, pe locul 2 și cu mare succes în topuri mai apoi a fost un duet olandez de country blues american, care puțini se așteptau să se califice în finală, darămite să ajungă pe 2. Anul trecut, în primele trei locuri au fost trei piese total diferite: o piesă dance, o baladă și un belcanto în cel pur stil italian. Nu câștigă rețete, ci pachete complete. Trebuie ca, de la piesă în primul rând, apoi la artist, voce, vestimentație, machiaj, backing vocals, producție, tehnică, camere, pachetul să fie foarte bine pus la punct și ambalat ireproșabil. Orice greșeală costă când joci un meci de șah cu 40 de oameni.

MP: Cum a fost experiența de jurat din 2015?

Anul trecut am fost invitat de TVR să fac parte din juriu în calitate de reprezentant al presei internaționale de specialitate, eu lucrând la wiwibloggs.com, cel mai citit site independent dedicat fenomenului Eurovision. Experiența în sine a fost grea. E greu să închizi cinci oameni într-o cameră și să-i pui să decidă, practic, soarta a sute de oameni (pentru că nu e vorba doar de numărul de piese, ci și de toți membrii formațiilor, compozitori, textieri, backing vocals, echipe întregi) care așteaptă și speră. E o responsabilitate uriașă. A fost foarte greu a fost să stabilim de comun acord lista celor 12. A fost mai ușor la finala propriu-zisă, căci am votat individual, fără să ne consultăm, după cum ne-a dictat conștiința. Dar cel mai greu a fost după finală, când am fost atacat pentru propriile mele opțiuni. Asta s-a întâmplat și din cauza faptului că TVR a ținut, nu știu de ce, să păstreze secretul votării noastre. Nefiind obișnuit cu așa ceva și pentru că sunt un om integru, deschis și corect, a fost foarte neplăcut.

MP: Scandaluri peste scandaluri, de ce crezi că este atâta nemulțumire?

Pentru că pur și simplu nu ai cum să mulțumești pe toată lumea. Asta cu „Scandal la Eurovision” se întâmplă peste tot. La noi încă e bine, imaginați-vă cum e în țări precum Portugalia, care participă din 1964 și nu a câștigat niciodată, ba, mai rău, în ultimii ani nu se mai califică nici în finală. Vă imaginați ce scandal ar fi la noi dacă nu ne-am califica?

MP: Ai observat în selecția de anul acesta vreo melodie cu un adevărat potențial?

Nu vom câștiga anul acesta, dacă într-acolo bați. Dar potențial de Top 10 este, cu puțin noroc (ordinea de intrare în concurs). Am o preferată și încă vreo trei care vor să-i ia locul, dar anul acesta, având în vedere ce am văzut că e în alte țări, nu avem o piesă de Top 5. Din păcate.

MP: Ce spui despre juriul de anul acesta?

Prefer să nu spun nimic, pentru că s-au spus destule și problema nu e neapărat la juriu. Poți să aduci cele mai tinere și mai iubite nume ale muzicii și/sau cei mai mai înrăiți și avizați fani Eurovision în juriu, dar când primești 90 de piese nu ai cum să alegi 12 foarte bune, cum ar trebui să fie într-o selecție care se respectă. Măcar adunarea pieselor trebuie să înceapă mult mai devreme, nu să dureze de pe 18 ianuarie pe 7 februarie. Nu ar costa nimic TVR-ul să primească piese din data de 1 octombrie și să ofere juriului câteva zile în plus pentru preselecție.

MP: Ce părere ai despre noul sistem de vot? Oferă el mai multe șanse României? Dar scena?

Noul sistem e bun din punct de vedere al show-ului de televiziune, căci nu s-ar cunoaște câștigătorul decât în ultimul minut al spectacolului și întreaga votare ar fi mult mai interesantă. El oferă mai multe șanse pieselor cu succes la televoting, cum sunt de obicei piesele României (mulțumită diasporei). S-a văzut dealtfel că în 2010 am fi urcat un loc cu noul sistem, de pe 3 pe 2, cu piesa „Playing With Fire”. Deci da, România e favorizată. Cât despre scenă, am văzut doar o schiță până acum, dar arată promițător. Va fi memorabilă în sens bun, nu ca scena de anul trecut, care părea prea mică, deși nu era. În funcție de piesa cu care mergem la Stockholm, scena ne poate ajuta sau nu, rămâne de văzut. Dar am încredere în regizorul Dan Manoliu, care se va ocupa de show-ul nostru. Dumnealui i se datorează cele mai memorabile staging-uri ale României.

MP: Ai sfătui pe cineva să urmărească acest concurs? De ce?

Oh, da. Pe oricine, din motivele enunțate mai sus, la prima întrebare. Descoperi artiști noi și talentați în fiecare an, din țări cu totul neașteptate. Țara care ți-a plăcut cel mai puțin anul trecut poate deveni țara preferată anul acesta. Dar în primul rând pentru că este cel mai fascinant spectacol de televiziune din lume. Vizual, e o feerie și, în anii buni, muzical, e de vis.

MP: Cum este să urmărești chiar din sală Eurovisionul?

Să te afli într-o mare de oameni care iubesc acest show la fel de mult ca tine e o experiență unică, o recomand oricui! Nici la meci nu e așa. Arena duduie de energie și, chiar dacă țara ta obține un rezultat sub așteptări, nu poți să nu te bucuri pentru țara victorioasă. Fericirea câștigătorului e absolut molipsitoare. Cu mici excepții, când e huiduită Rusia (o situație temporară, care reflectă atitudinea continentului nostru față de acest stat astăzi, fiindcă nu trăim într-un univers paralel), ai impresia că visezi frumos. Și nu e de mirare. În mijlocul cuvântului Eurovision se află cuvântul VIS. 🙂

Sunt absolut sigur că o asemenea experiență este de neuitat. Eu îi mulțumesc lui Bogdan pentru disponibilitatea de a-mi răspunde la întrebări.


cutmypic (7)

La acest articol a contribuit  Matei Pieca, redactor ESC on POINT.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s